Biserica parohiei Bâznoasa, cu hramul “Sf. Mare Mucenic Gheorghe”, se află în partea de nord-vest a satului, în mijlocul cimitirului şi a fost construită între anii 1879-1884 din piatră şi cărămidă, acoperită cu tablă. Până la construirea acestei biserici, creştinii din Bâznoasa au avut o altă biserică din lemn, de proporţii mai mici, care datorită stării de degradare a fost demolată.
Ctitorii principali care au ridicat această sfântă biserică au fost: preotul paroh Gheorghe Andriu, prinţul Dimitrie M. Sturdza, proprietarul Mihai Popovici-Bâznoşanu, administratorul moşiei Flămânzi pe nume V. Crupenschi, consilierii parohiei: V. Pavel, V. Pălimariu şi Gh. Olenic, preotul paroh Ioan Crudu, urmând apoi enoriaşii parohiei, după posibilităţile fiecăruia.vConstrucţia sfintei biserici are formă de navă având altar, naos, pronaos cu turn-clopotniţă deasupra precum şi un pridvor în partea de apus cu intrarea dinspre miază-zi, adăugat însă în anul 1887. Lungimea totală a bisericii este de 21 m, iar lăţimea este de 8,50 m. Bolta altarului se continuă cu bolta cilindrică a naosului, iar pronaosul se deosebeşte de naos prin faptul că este mai îngust şi nu are boltă, ci tavan drept. Turnul-clopotniţă construit deasupra pronaosului în formă pătrată are aproximativ 15 m de la cota 0 până în vârful crucii şi este dotat cu două clopote. Biserica nu deţine obiecte cu valoare de patrimoniu. Din cercetarea istoriografică rezultă că terenul pe care se află cimitirul şi s-a construit biserica cât şi satul Bâznoasa au aparţinut în vechime de moşia Banului Iordache Buznea, de unde vine şi numele de “Bâznoasa”, iar tradiţia locală spune că denumirea ar mai veni de la bâzâitul albinelor, în aceste locuri fiind în trecut o mare zonă apicolă. După Banul Iordache Buznea moşia a fost luată de Luchi Costandache până ce a devenit proprietatea voievodului M. Sturdza, apoi aparţinând de domeniul Flămânzi, prin moştenire ajunge în proprietatea prinţului Dimitrie M. Sturdza. De la darea în folosinţă, anul 1884, până în prezent, această sfântă biserică a suferit o singură modificare şi anume adăugarea pridvorului în partea de apus, despre care am pomenit mai sus. De asemenea, a fost întreţinută cu reparaţii curente de câte ori a fost nevoie, prin contribuţia creştinilor şi osârdia preoţilor care au păstorit. Cele mai importante şi mai costisitoare lucrări efectuate la această sfântă biserică s-au realizat între anii 1990-1996 şi au constat în: consolidări puternice cu stâlpi şi centuri din beton armat, înlocuit acoperişul de pe clopotniţă precum şi tencuiala interioară şi cea exterioară cu praf de piatră, pictură din nou lucrată de pictorul Preotu Ioan din Bucureşti. Aceste lucrări s-au săvârşit cu cheltuiala şi osteneala domnului Constantin Alexa, fiu al satului , şi a soţiei sale Maria, sprijiniţi de preotul Răileanu Mihai şi enoriaşii din parohie, lucrările fiind binecuvântate de către Prea Sfinţitul Calinic Botoşăneanu, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iaşului, la slujba de sfinţire oficiată în luna octombrie 1996.
În anul 2010, prin osteneala enoriaşilor din parohie, a fost inlocuită tabla de pe biserică şi s-au făcut alte lucrări de intreţinere.
Între anii 1998-2000 enoriaşii parohieii împreună cu preotul paroh Acatrinei Ciprian au construit o Casă Parohială.
Din anul 2009 au fost începute lucrările la o Casă de Prăznuire care în momenul de faţă este aproape de finalizare. Pe lângă ctitorii pomeniţi până aici, care au lăsat o pildă atât de frumoasă în ce priveşte dragostea pentru “Casa lui Dumnezeu”, amintim şi preoţii care au slujit aici şi care sunt vrednici de pomenire : Gheorghe Andriu, Ioan Crudu, Constantin Fasniuc , Constantin Pantelimon (Grigoriu), Mihai Răileanu, iar din 1996 şi în prezent preotul Ciprian Acatrinei.
